Cum am ajuns la Marele Canion

Cât timp am stat în Vegas, am încercat să vizităm și câteva atracții turistice.

Aveam în plan să ajungem la Marele Canion în una din zile. Pentru asta aveam nevoie de o modalitate de transport. Găsisem varianta cu autocarul sau cea cu mașina închiriată. Din ce citisem despre turul cu autocarul din Vegas până la Marele Canion, lumea nu era prea încântată deoarece mare parte din timp o petreceai pe drum, iar acolo aveai la dispoziție un interval de timp ca să vizitezi Canionul. Bineînțeles că am mers pe varianta cu mașina închiriată și cu propriul nostru itinerariu.

Cu o zi înainte de căsătoria în Vegas, am rezervat o mașină online. În ziua respectivă, la prima oră am ajuns la punctul de închiriere, am achitat mașina, dar și garanția și am plecat la drum cu un Kia Soul. Chiar faină mașinuța! Era un fel de crossover sau cutie mai ridicată, spațioasă și cu vreo 200 de căluți.

Fiind cu mașina închiriată, am avut avantajul de a ne abate de la traseu când doream. În drumul nostru spre Marele Canion, am văzut indicator și spre Barajul Hoover (Hoover Dam). Aparent un baraj foarte popular în America, de care știam din filmul Vegas Vacation.

Până să ajungem la această atracție, am trecut printr-un punct de control (cum era în filme la granițele terestre) unde am prezentat pașapoartele și am răspuns la câteva întrebări. Întrebări de genul dacă avem arme, dacă transportăm droguri și ne-au mai pus să lăsam toate geamurile la mașină. Aparent este o procedură aplicată înaintea atracțiilor turistice mari, unde poți ajunge cu un autovehicul. Înaintea noastră au tras pe dreapta o mașină pentru control amănunțit cu câini.

Ajunși la Hoover Dam, aveau parcări peste tot, pe nivele, cu lifturi pentru persoane. Nu se parca stânga-dreapta pe bordură. Am lăsat mașina și am pornit la pas spre baraj. Era ceva grandios ce vedeam. Stâlpi de mare tensiune înclinați, un mare baraj și construcții pe lângă, masive. E mai ușor să vedeți în poze, dacă nu ajungeți vreodată acolo.

De la baraj, am pornit spre canion. Niște drumuri superbe ca infrastructură, dar și ca peisaj. Am mers pe autostradă încă din Vegas până în statul Arizona unde am ieșit pe un drum secundar care ducea spre Marele Canion. Acest drum, era cu două benzi, prin deșertul lor, unde mai treceai prin câte un sătuc sau ce fel de așezări umane or fi (zic asta pentru că erau case împrăștiate și aveau zeci de cutii poștale pe marginea drumului principal). Probabil era și zonă de ferme, vedeam multe indicatoare care mă atențonau cu privire la vacile care circulă pe acolo.

Începea să se vadă niște formațiuni de relief, ceva dealuri cu stânci roșiatice. Am oprit, am tras niște poze wow și am ajuns la Marele Canion. La fel, controlul de rutină înainte de a ajunge la parcări. Și am lăsat mașina într-una din ele.

Acolo era un mic punct turistic de unde luai bilete pentru tur, dar erau expuse și diverse suveniruri. Am luat bilete cu acces extra la ceva pasarelă de sticlă deasupra canionului cu privire în hău. Americanii ăștia chiar știu să scoată bani din turism. Era reclamă peste tot cu acest punct turistic cu pasarelă, numai că te obligau la intrare să îți lași ca la aeroport toate electronicele într-un vestiar și să treci printr-un control de metale. Se asigurau și că nu ai cu ce să tragi vreo poză de pe pasarelă și dacă îți doreai una, aveai fotograf de la ei și te costa 20$ poza.

Turul canionului a presupus două puncte Eagle Point și Guano Point la care erai dus cu autobuzul și nu aveai limită de timp, puteai pleca cu autobuzul de la alt tur. Primul punct era îngrădit, nu puteai să te duci până în buza canionului și găzduia acea pasarelă de sticla pentru care aveai acces separat. Ca și priveliste, vedeai canionul, mai vedeai și ceva creste care semănau cu un vumtur, de aici si numele și un fel de muzeu în aer liber cu construcții ale tribului din zonă. Eh, al doilea punct era deja altă poveste. Aveai libertate deplină. Nu era îngrădit, priveliștea era mult mai sălbatică și puteai să vezi râul. Am vrut să ne facem o poză pe marginea canionului și efectiv ne-am târât în fund până acolo. Eram copleșiți de priveliște.

Mi-a plăcut la Guano Point că nu era așa de aglomerat și parcă nici nu fuseze așa de exploatat precum punctul turistic anterior. Nu aveam nicio clădire în jur, nu era ceva betonat sau modificat. Pur și simplu te plimbai pe acea stâncă și erai responsabil pentru tine. Tot aici era și o fostă mină de guano (excremente de liliac?). Din ce citisem, au descoperit o peșteră de unde au scos acest guano pentru a fi folosit ca și fertilizator. Iar de la mină, era transportat pe cablu, peste hăul din Marele Canion.

Și cam ăsta a fost Marele Canion. Alte lucrui de specificat:

• Era foarte cald fiind deșert, ne-am hidratat continuu
• AC-ul e la putere
• Ne-a lovit foamea și am luat niste cârnăciori stix din punctul turistic
• Nu îi inteleg cum de au castraveciori murați ca și gustări, gen un castravete ambalat individual în oțet

La întoarcere ne luase puțin oboseala, ne și brozasem și mai aveam de realimentat mașina cu combustil ca să o returnăm. Cred că facusem vreo 600km, dar nu consumasem chiar toată ziua.

Bonus

Abia dacă am reușit să alimentez și era să alimentez mașina cu benzină pentru supercars. La benzinărie trebuie să bagi cardul în pompă, ți se trage o garanție, alimentezi de cât dorești și ți se returnează diferența.