AlinAsta e tot din Elveția. Am rămas uimit în cele câteva trasee montane făcute, de faptul ca găsești magazine cu produse locale.
Am găsit unul pe un traseu spre culmile munților și ce m-a intrigat, nu era vânzător. Era o căsuță de lemn, cu tejghea, unde găseai produse locale gen brânzeturi, mezeluri, înghețată și un frigider cu sucuri sau apă.
Banii erau în 2 cutii, una de bancnote și alta de monede, iar la vedere aveai o listă de prețuri. Practic, era cu aautoservire, fără camere, fără pază. Am luat două ape, am lăsat banii și mi-am luat rest.
Fă tu așa ceva în România… Păi îți furau și lemnul de la căsuță.
Nu e chiar asa si sa stii ca am vazut aplicat modelul si la noi, undeva printr’un satuc din Ardeal, unde am observat ca la poarta oamenilor erau expuse produse alimentare de prin gospodarie, in special fructe si legume, dar am vazut si ceva sticle de lapte. Modelul era cam acelasi, o masuta pe care erau puse produsele, un cantar, o lista cu preturi si o cutiuta unde sa pui banii pentru ce cumparai.Am cumparat si eu, niste mere faine si un saculet de cartofi, am pus banii in cutiuta aia care avea o fanta pe unde sa ii introduci si am plecat. Nu imi aduc aminte sa fi vazut camera sau tipenie de om pe la porti. In concluzie, ce lipseste e doar initiativa si putina incredere ca se poate si la noi, nu suntem cu nimic mai buni sau mai rai decat altii, dar poate mai complexati! 🙂
Sunt putin sceptic, dar poate depinde si de zona.
Eu n’as fi pentru ca in general cei care s’ar oprii la tarabele astea nu s’ar opri sa praduiasca un om de niste fruncte si legume, sa fim seriosi! Cred ca asta e baiul pe la noi, parerea proasta de care o avem despre noi ca popor doar pentru ca asa am fost invatati si obisnuit sa credem.