AlinȘi nu vreau prea curând să fiu proprietar.
În jur am prieteni care și-au luat apartament sau casă, prin credit. Am câțiva care au avut un start mai bun și au dat avans mare, deci mai au maxim 10 ani de îndatorare și câțiva care sunt datori vânduți pe 30 și decartează dublu. Dar am văzut un lucru, le-au cam dispărut din vise, pentru că au devenit dependenți. Oamenii care visau să vadă lumea, au devenit acum oamenii care visează la cel puțin 2 excursii pe an, poate un Grecia sau Bulgaria.
Ni se întâmplă să primim întrebarea „când vă luați casă?” destul de des din partea tuturor. Numai că, noi nu ne dorim asta acum, nu ne dorim să fim încă proprietari.
Îmi place în chirie. Nu mă simt agățat de un loc, dacă vrem ne putem muta în altă locație, cum am mai făcut. Am stat cam 2 ani în câte o zonă diferită din București. Când simțim că zilele devin precum cele din filmul „Groundhog day”, facem o schimbare. Așa suntem noi.
„Da, dar poate veți avea un copil…”. Poți sta în chirie și cu copil, nu ai nevoie de casa ta, cum nu ai nevoie de SUV când ai copil. Sunt doar niște concepții întipărite de cei din jur și de societate.
Ne-am gândit, că pe viitor este ușor să schimbăm orașul, dar și țara. Iar cu câte puțin investit, cândva ne vom lua o casă pe care o visăm fără să ne împrumutăm.
Stai cuminte…daca faci un credit acum te legi la cap daca nu te doare .
Ratele sunt in continuă creștere
Pe lângă rate, imobilele de pe piață au o calitate îndoielnică la prețuri mari.
Eu am facut fix invers. Am luat casa, dar cu banii jos. Am facut si ceva compromisuri la un moment dat pentru asta, dar am prins si context favorabil. Acum ma uit dupa inca una, iar cealalta sa aduca venit pasiv.
Ideea e ca eu sunt pe ideea in care prefer sa n-am datorii fixe. Dar e bine ca exista si oameni care vor sa stea in chirie. Sa existe piață 😀
Si oamenii care isi cumpara in rate o casa tot chiriasi sunt si ei , nu sunt proprietari pana nu isi achita complet creditul
Cam așa e. În vest majoritatea stau în chirie o viață întreagă și nu cârâie. Cel puți așa știu din Germania.
La mine e mai complicat.. fiind de loc din Focșani, marele oraș plin de gol.. Am și casă, și apartament în Vrancea, dar tot mai bine e la Pitești, chiar dacă în chirie, dar ai ce vedea. Clar, la un moment, mă voi plafona să zic așa, la Vrancea, dar până atunci, mai stăm pe ici pe colo. 🙂
Sa va dea Dumnezeu sanatate, noi astia care am reusit sa devenim proprietari si avem locuinte de dat in chirie va multumim, sunteti idealul nostru in viata, la cat mai multi ca voi! 😀
Pai cand te vei simti comfortabil…ai putea sa iei un imobil stric ca sa il inchiriezi si sa stii ca nu au vreo presiune din partea pietei. Adica ce iei pe mere dai pe pere.