La bostană #2

Parcă ieri mergem cu bunicu’ pe bicicletă în deal, ca să vadă în ce stare e bostana. La bicicleta rusească avea ca un scăunel pe cadru ca să își care nepoții, iar pe grătarul din spate, câțiva saci legați cu sârmă și o mică seceră.

Ajunși la bostană, bunicul mai secera iarba pe alocuri și inspecta locul, iar eu mă duceam cu sacul după el. Într-un sac punea iarbă pentru animale, în altul câțiva dintre pepenii cei mai copți.

Îi lega bine pe grătarul de la bicicletă și ne întorceam acasă. Dacă erau prea grei, veneam pe lângă bicicletă.

Cam în această perioadă august-septembrie, se culegea pepenii. Ne strângeam câțiva vecini și mergeam cu căruța la cules. Fiecare lua un sac și începea să adune pepenii în el, după care îl lăsa la capătul rândului. Pepenii galbeni nu îi puneam în saci deoarece erau mai sensibili, se puteau sparge ușor la cât de copți erau. La final, căruțașul trăgea în dreptul sacilor, iar oamenii încărcau căruța. Până acasă, călătoream printre pepeni.

Ajunși acasă, descărcam căruța și plecam iar la câmp, deorece culegeam și la vecinii care ne-au ajutat.

În acea zi, după ce descărcai tot, câțiva pepeni îi băgam în puț. La finalul zilei, erau numai buni reci și copți pentru ospăț.