Alin
Bunicul meu a avut o bicicletă rusească. Era fix precum cea din poză, cu cadrul drept, albastră si cu dinam la roată.
Nu era singurul bunic din sat care avea o astfel de bicicletă, toți aveau. Deși mai erau alte variante, difereau foarte puțin.
Era o plăcere să vezi oamenii în zi de sărbătoare, îmbrăcați la pantaloni de stofă cu cămașă si pantofi, pedalând pe drumurile neasfaltate. Era un aspect al vremii, nu erau atâtea mașini la sat. Cred că circulau mai multe biciclete si căruțe decât mașini.
Îmi aduc aminte că bunicul avea un fel de scăunel pe cadru. Acesta era mai mult o bucată plată de lemn pe care mă căra cand mergea la câmp. Iar grătarul din spate era foarte util când căra un sac la moară sau când ne intorceam de la bostană cu pepeni în sac.
Primii pași
Am avut multe tentative de a învăța să pedalez bicicleta rusească, dar eram mic și nu puteam să urc pe șa sau pe ea, din cauza cadrului înalt. Deși aveam bicicletă pentru dimensiunea mea, eram fascinat de alți copii mai mari care pedalau așa ceva.
Prima oară cand i-am dat de cap, tot nu urcasem pe bicicletă, ci stăteam cumva într-o parte, băgat cu un picior prin cadru, ca să pot pedala. Eram tare mândru de mine, deși mă chinuiam enorm.
A doua oară, desi nu crescusem foarte mult, reușeam să ma sui pe bicicletă din mera, cu un picior pe o pedală și cu celălalt făcându-mi avânt câțiva metri. După care, ridicam piciorul peste cadru și stăteam pe bicicletă. Puteam pedala, dar nu ajungeam la sol. Dacă voiam să ma opresc, frânam și mă lăsam într-o parte. Era totuși un progres enorm.
Era superb să pedalezi bicicleta rusească! Aveai parte de o plimbare lină, comodă de la șaua cu arcuri, dar și cumva elegantă.
Mai târziu m-am înălțat și mă băteam cu frate-miu pe care să ia bicicleta.
Cu timpul, cei din generația bunicului s-au stins (inclusiv el), iar bicicletele au fost abandonate sau duse la fier vechi. Bicicleta lui am recondiționat-o și am donat-o unui om din sat.
Când mă voi muta la casă, îmi doresc o bicicletă asemănătoare, cruiser sau olandeză.
Ukcraina?
Posibil să fi fost importată de acolo.
Asta vroiam sa întreb și eu parcă așa le zicea Ukraina :)). Eu am făcut primii pași pe un pegas verde, gen choperurile de azi cu șaua mare, confortabila :). O primise tata, pentru mine de la cineva ;)? Cred că mai este pe la țară, dar a ajuns cumva dezafectată. Sper că ar mai fi…nu am mai văzut-o de mult.
Pare că vorbiți despre brand. Din păcate avea metalul acela de pe cadru curățat. Eu nu am știut niciodată cum i se zicea.
Cei cu Pegas cu șa lungă erau magnați.
A fost șmecher să învăț să merg pe aia, fiindcă era ușor, pozitia la drum nu era obositoare, șaua confortabilă, nu avea ghidon. Dar am primit-o de pomană, a mai mesterit-o tata dar în final funcționa brici, chiar și automat avea, că Ukraina aia a ta 🙂
[…] ieri mergem cu bunicu’ pe bicicletă în deal, ca să vadă în ce stare e bostana. La bicicleta rusească avea ca un scăunel pe cadru ca să își care nepoții, iar pe grătarul din spate, câțiva saci […]