Casa din copac

Nu am avut una, dar am tot încercat sã-mi fac.

Vedeam prin filmele americane cum copiii își petreceau timpul într-o căsuță de lemn, în copac bineînțeles și îmi doream așa ceva.

La bunici nu aveam copaci cu coroana răsfirată, dar nici solizi cât să țină o cutie de lemn, plus pe noi în ea.

În disperarea noastră de a avea o casă în copac, eu împreună cu prietenii de pe atunci, ne cățăram prin copacii de pe alee și unde găseam un spațiu mai mare printre crengi, făceam culcușuri sau canapele.

Tehnica

Adunam o buruiană verde înaltă cu tulpina mai groasă, făceam un schelet cu crenguțe peste niște crengi suport și după tapetam cu acele buruieni.

Pusesem stăpânire pe un tei care era foarte ușor de cățărat. Devenise „casa” noastră.

Pe crengile din drepta încropisem o canapea, pe cele din stânga un culcuș, iar sus, în turnul de veghe, era un fel de fotoliu. Am chinuit și puțin copacul, bătusem scânduri pe trunchi ca să ne cațărăm mai ușor, dar și mai sus spre turnul de veghe.

Acel copac devenise locul unde ne adunam, unde ne ascundeam, dar și unde ne jucam.