Meniu Închide

Aleea

O mare parte din copilărie am petrecut-o la bunicii din partea mamei, la sat (Ceacu, Călărași). Abia așteptam să iau vacanță la școală și efectiv să mă mut acolo.

Aleea reprezintă acel spațiu din copilărie unde ne duceam să ne jucăm. Cum ziceam pe atunci, „mergem să ne jucăm pe alee”.

Ce era această alee?

Era un drum betonat care intersecta strada bunicilor și ducea spre fostul „colectiv”, unde erau ferme, instituții, moara și altele.

Această alee era lungă de vreo 500-700m și intersecta două străzi principale. La capătul acesteia, traversai strada și erau două porți mari metalice de la vechiul colectiv (fosta cooperativă agricolă).

alee
Am încercat să segmentez o poză de pe Google Earth.

Partea stângă

Pe partea stânga a aleii, cum mă duceam dinspre strada bunicilor, era un teren întins cu plantație de porumb, ocupa cam trei sferturi din lungimea acesteia, iar un sfert era o mică pădure sau o plantatie de copaci bătrâni.

Pe acel teren unde era și porumb, exista un stâlp înalt, deconectat de la fire, unde berzele își făceau cuibul.

În partea de mini pădure, erau tei, nuci, tufe de trandafiri și aguzi. Nu prea e corecta denumirea de pădure (dacă erau maxim 40 de copaci).

Partea dreaptă

Pe partea dreaptă a aleii, erau o clădire abandonată (un fost incubator), o magazie, la fel abandonată, care ocupau cele trei sferturi din alee și o clădire de birouri cu curtea ei. Clădirea de birouri semăna cu un mic conac. Maronie, cu două turnulețe, două întrări cu mini trepte înainte de uși, balcoane.

SmartSelect 20210201 163429 SamsungInternet
Este o poză rătăcită de pe internet. În ziua de azi clădirea a fost revendicată și făcută depozit.

Iar curtea era formată dintr-o grădină de flori si copaci fructiferi delimitată de un gărduleț metalic. Oricine putea trece pe acolo.

Ca și copii, ne plăcea să ne cațărăm prin copaci, să „furăm” fructe și să batem mingea pe maidan. Aveam o parte de verdeață în zona cu copaci unde ne jucam fotbal sau miuța.

Și cam asta era aleea, locul unde plecam dimineața de acasă împreună cu prietenul meu din copilărie, ne adunau bunicii strigand dintr-o parte în alta, ca să venim la masă și după reveneam.

Prezentul

În prezent, totul este o amintire frumoasă.

S-a distrus partea unde erau copaci, au nivelat tot terenul si au făcut o parcare pentru tiruri (cei care au intrat în posesia terenului).

Clădirea de birouri a fost revendicată, acum apare pe Google Maps ca și depozit de saltele, iar zona cu incubatorul si magazia sunt împrejmuite cu gard și transformate în altceva. Aleea este pur și simplu privată.

alee prezent
Poza este preluată de pe Google Earth. După cum se poate observa, partea aleii dinspre strada bunicilor nu mai este circulată și e plină de „verdeață”.

Cel mai mult regret că nu am nicio poză cu totul cum era înainte.

Alte articole

Subscribe
Notify of
guest
5 Comments
Oldest
Newest
Inline Feedbacks
Vezi toate comentariile
Pato Basil
5 months ago

Și eu mă gândeam acum că ai investit acolo:), în pământ!

Pato Basil
5 months ago
Reply to  Pato Basil

Și eu visam, când eram mic, să cumpăr terenul de langa casa bunicilor și să stai acolo într-o casă mai confortabila. Bunicul s-a dus, este destul de parte de noi, nu am putea să gestionăm. Deși este incredibil de frumos, cu pădurea care se vede din curte.

trackback

[…] a avea o casă în copac, eu împreună cu prietenii de pe atunci, ne cățăram prin copacii de pe alee și unde găseam un spațiu mai mare printre crengi, făceam culcușuri sau […]

trackback

[…] bunicului era de a duce capra la păscut. O lega ori în aproprierea casei, ori o ducea pe alee, pe un teren cu iarbă. Acolo o priponea, bătea un țăruș de fier în pământ și capra era […]

5
0
Ce părere ai despre ce am scris?x
()
x