Aleea

O mare parte din copilărie am petrecut-o la bunicii din partea mamei, la sat (Ceacu, Călărași). Abia așteptam să iau vacanță la școală și efectiv să mă mut acolo.

Aleea reprezintă acel spațiu din copilărie unde ne duceam să ne jucăm. Cum ziceam pe atunci, „mergem să ne jucăm pe alee”.

Ce era această alee?

Era un drum betonat care intersecta strada bunicilor și ducea spre fostul „colectiv”, unde erau ferme, instituții, moara și altele.

Această alee era lungă de vreo 500-700m și intersecta două străzi principale. La capătul acesteia, traversai strada și erau două porți mari metalice de la vechiul colectiv (fosta cooperativă agricolă).

Partea stângă

Pe partea stânga a aleii, cum mă duceam dinspre strada bunicilor, era un teren întins cu plantație de porumb, ocupa cam trei sferturi din lungimea acesteia, iar un sfert era o mică pădure sau o plantatie de copaci bătrâni.

Pe acel teren unde era și porumb, exista un stâlp înalt, deconectat de la fire, unde berzele își făceau cuibul.

În partea de mini pădure, erau tei, nuci, tufe de trandafiri și aguzi. Nu prea e corecta denumirea de pădure (dacă erau maxim 40 de copaci).

Partea dreaptă

Pe partea dreaptă a aleii, erau o clădire abandonată (un fost incubator), o magazie, la fel abandonată, care ocupau cele trei sferturi din alee și o clădire de birouri cu curtea ei. Clădirea de birouri semăna cu un mic conac. Maronie, cu două turnulețe, două întrări cu mini trepte înainte de uși, balcoane.

Iar curtea era formată dintr-o grădină de flori si copaci fructiferi delimitată de un gărduleț metalic. Oricine putea trece pe acolo.

Ca și copii, ne plăcea să ne cațărăm prin copaci, să „furăm” fructe și să batem mingea pe maidan. Aveam o parte de verdeață în zona cu copaci unde ne jucam fotbal sau miuța.

Și cam asta era aleea, locul unde plecam dimineața de acasă împreună cu prietenul meu din copilărie, ne adunau bunicii strigand dintr-o parte în alta, ca să venim la masă și după reveneam.

Prezentul

În prezent, totul este o amintire frumoasă.

S-a distrus partea unde erau copaci, au nivelat tot terenul si au făcut o parcare pentru tiruri (cei care au intrat în posesia terenului).

Clădirea de birouri a fost revendicată, acum apare pe Google Maps ca și depozit de saltele, iar zona cu incubatorul si magazia sunt împrejmuite cu gard și transformate în altceva. Aleea este pur și simplu privată.

Cel mai mult regret că nu am nicio poză cu totul cum era înainte.