Se spărgea bostana, se adunau toți pepenii și se aduceau acasă. Cei crăpați se dădeau la păsări, cei mici cruzi sau copți, se puneau la murat, iar ceilalți, îi stocam la rece și îi mâncam.
Preferații mei erau pepenii cu coaja verde și miez galben, care aveau niște semințe colorate sau și cu miez portocaliu. Dintre cei galbeni, îmi plăceau cei aromați și zemoși. Erau niște soiuri pe care nu le-am mai găsit în comerț.
Cojile le aruncam la păsări și îmi plăcea să urmăresc rațele cum perforau fiecare parte comestibilă. Iar semințele, le puneam la uscat și le păstram în niște cutiuțe de margarină.
Când mai aveam pepeni mari și cruzi, fiind copii, îi scobeam pe interior, scoteam conținutul și le făceam ochi, gură și capac. Luam o lumânare și o înfigeam pe interior, după care puneam capacul și îl transformam în felinar (jack-o-lantern).