AlinAm stat în Călărași la casă, la fel, zonă de case. Și, la două case distanță, aveam o brutărie.
Era o brutărie mică pe colț, strada Dobrogei cu Mărășești. Și aici mă duceam să iau pâine, iar câteodată cocă de pâine, ca mama să o folosească la pizza.
Îmi aduc aminte cum mama mă trimitea să iau trei pâini, iar una o mâncam aproape pe toată pe drum. Având tiraj, erau mereu calde. Dacă nu o mâncam pe drum, o mâncam acasă. Am prins zile când stăteam și la coadă pentru pâine caldă. Chiar era fain să ai brutăria lângă tine. Pâinea costa pe atunci 50 bani.
A rezistat vreo doi ani, după a apărut un magazin mixt. Nu cunosc motivul, dar i-am dus dorul. Trebuia să mă duc la altă brutărie care era departe.
Ce am mai mâncat pizza de casă în acea perioadă…
Interesant asta, nu îmi amintesc sa fi cumpărat aluat :)) direct de la vreo brutărie :)). Mama nu s-au gândit niciodată la asta ;)) sau aveau aia că produs exclusiv?
Nu știu dacă era trecut ca și produs prin casă, dar plăteam la fel ca la o pâine. Am luat de la mai multe brutării locale.
Pizza o poți face și tu pe pâine, pe felii de pâine mari. Pui parmezan, măsline, ciuperci, bacon sau ce mai pui. Ketchup, bagi la cuptor, și gata pizza. Treaba este să fiefeliile de pâine mari.
Acum găsești și blatul congelat 👌
Îmi aduc aminte cu plăcere de pâinea fierbinte integrală de la Mopan. Ce gust mai avea, până acasă era pe jumătate mâncată…