AlinUn croissant Magic albastru, vă rog…
Dintre toate cornurile pe care le-am încercat în copilărie, acesta era preferatul meu. Avea acel ceva care îl făcea special. Textura era pufoasă, dar nu exagerată, iar crema era din plin și densă.
Nu era cornul pe care îl cumpărăm pentru surpriză, cum făceam cu Chipicao, ci îl cumpărăm ca și delicatesă. Nu mă dezamăgea niciodată!
Comparat cu varianta îmbrăcată în ciocolată, acesta era mult mai gustos și echilibrat ca și dulceață. La celălalt mi se făcea ușor greață.
Acesta se mai găsește și în ziua de azi, dar în magazinele de cartier. Prin hypermarketuri, rar dau de el. Acum când îl consum, o fac din nostalgie. Nu mai este chiar același croissant.
Plăcerea mea de a mânca croissant Magic, nuga sau eugenii și altele care-mi amintesc de copilărie.
Eu preferam Chipicao. Îmi plăcea asocierea cu numele.
Sau colecționar înrăit 😅
Cu surprizele de genul nu îmi bat capul. Dar sunt mulți care își ocupă timpul și cu asta.
Gen eu în copilărie, completasem albumul cu animale și am primit „aparatul foto”.
Era o „fucking jucărie”, am băgat rola de film degeaba in el 🙁
Hoții de la chipicao! Huo
„gustul copilăriei”! Și în cazul meu este cel mai apreciat croissant, atâta cel cu glazură cât și cel albastru aveau și au un gust aparte.