AlinEram clasa a IV-a, la Colegiul Economic, Călărași și am prins împreună cu prietenii mei, cea mai faină experiență pe care nu am mai putut-o repeta – mersul pe un lac înghețat.
Prinsesem o iarnă grea, cu zăpadă din plin, poate chiar și un metru, dar și un ger de îți îngheța umezeala ochilor. Acest ger ținea cu săptămânile iar Borcea (brațul Dunării) înghețase la suprafață.
Pe partea cu orașul se află un parc care se continuă până la un lac de acumulare numit Jirlău, străbate malul acestuia și se continuă cu un alt parc. Lacul înghețase aproape complet. Rămăsese doar o mică zonă pe unde mai se vedea apa.
Întâmplarea face, ca într-o zi de școală, să plecăm după ore în parc ca să ne bulgărim. Și cum ne alergam noi prin parc, am ajuns în aproprierea lacului. Bineînțeles, era înghețat.
Nefiind nimeni prin parc sau în zonă, mai și ningea pe deasupra, ne-am aventurat pe lac. Am pășit ușor ca să testăm gheața și după am pornit în explorare. Era tun, stratul de gheață era foarte gros și ne suporta.
Un grup cam de 6-7 copii care zăboveau pe un lac înghețat, iar nimeni nu era acolo încât să ne tragă la răspundere. Sincer, ne-am aventurat până în zona unde gheața se subția și se vedea apa dedesubt, nu ne era frică de nimic. Mai eram îmbrăcați și precum niște marmote, trei rânduri de haine, două de șosete, ce vremuri…
Mă bucur că am avut această ocazie. Poate că am fost inconștient, nu mai contează, aș repeta oricând experiența.
Prin 2010, lacul parcă secase, după a fost devorat de natură și s-a format un fel de pădure. În momentul de față, nici nu mai știu ce este acolo.
