Cuptorul casei, sau mini fabrica de pâine din curte. Urmează o altă poveste din vremuri semi-apuse.
Bunicii mei aveau lângă casă, într-un fel de magazie, un cuptor în perete. Acesta avea o vatră mare și coșul pe mijloc.
În acele vremuri, oamenii la țară făceau pâinea acasă. Se duceau la moară cu grâu și se întorceau cu făină.
Bunica frământa pâinea cu o zi înainte, o lăsa peste noapte la dospit și dimineața, bunicul pregătea jarul pentru viitoarele pâinici.
Ieșea o pâine atât de bună, densă și grea. Era gustoasă când era caldă dar și când se răcea. Pâinea care ținea și o săptămână!
Bineînțeles că bunica mai făcea și câteva turte, că doar nu pornea cuptorul zi de zi.
Delicatese
Trebuie să recunosc, gemul pe o felie de pâine de casă era genial! La fel era și margarina pe pâine cu puțină sare presărată sau zahăr.
Nu mai exista asa ceva, sau foarte rar. Erau adevarate comori, dezmat culinar
Și bunicile mele făceau pâine și turte la cuptor, acasă. Erau geniale. Am văzut poza din articolul tău și mi-e poftă de pâine..
La mine mamaia avea cuptor din ăla mare :)) îl punea în funcțiune rar. De obicei de Paste făcea cozonaci și pasca pentru 5-6 familii :)) aproape 70 de cozonaci :))
Asa scotea si bunica de Paste, niste tanci de cozonaci. Parca aveam fabrica in curte.
Cred că o să fac și eu seria asta „amintiri din copilărie” dar înainte aș vrea să mai ajung orin acele locuri sa fac niște fotografii 🙂
Eu pe astea ma bazez. Tind sa cred ca pe viitor o sa le uit.
Ai schimbat zona de comentarii observ, din păcate nu am realizat. Poți te rog sa editezi celalt comentariu să nu se vadă adresa de email? Mulțumesc!
Nicio problema. Done!
Mulțumesc!