Alin
Recipientul de mai sus este, aproape de seamă cu mine sau cel puțin capacul. Imediat vă povestesc și de ce.
Când eram mic, la vreo 4-5 ani, ne duceam cu bunicul săptămânal sau lunar la fântână din curtea fostului FNC pentru a umple diverse recipiente cu apă de băut. Căram după noi bidoane și căldări precum cea din poză.
Îmi și aduc aminte, era o fântână îngustă, cu un recipient îngust și lung, argintiu, pe care îl deplasai pe un canal îngust. Fântână era acționată de o manivelă. Ulterior s-a încercat și un hidrofor.
Era o plăcere să învârtim manivela de la roată, dar și vara să bem apa rece și proaspătă. Ori foloseam o cană uitată de pe acolo, ori turnam în găleată și beam de deasupra. Mai târziu, ne duceam cu prietenii cand ne petreceam vara afară și beam liniștiți. Toată lumea ne cunoștea.
După ce ne făceam rezervele de apă, le puneam în căruț sau le căram direct în mână acasă, unde le așezăm într-un fel de încăpere rece.
Aveam puț acasă, dar apa nu era potabilă sau avea un gust ciudat și era folosită pentru animale și grădină.
Acum asociez apa băută când sunt în sete majoră cu acel moment când gustam apa proaspătă de la fântână.
Eu inca mai fac asta la tara. Nu stiu cat de potabila este, daca e ok pe termen lung, daca se mai fac analize de vreun fel, dar hei la cat ajung eu la tara… 🙂
Un dispozitiv identic l-am vazut la cineva care il folosea pentru pisicuta lui
Sper ca nu era litiera :))
Nu se compară apa de la fântâna cu cea din comerț sau de la furnizori….are un gust aparte…eu iau apa de la un izvor care se află în pădure și este excelentă…. precizez că are analizele făcute apa.