AlinI-am descoperit din momentul în care bunicul ne dădea bani, mie și fratelui meu, ca să ne luăm ceva bun de la magazin. Dacă nu primeam de la bunicu, ne dădea fratele lui, care avea o casă alături și mai venea din când în când ca să își facă de lucru.
Primeam 20.000 lei și îi cheltuiam pe o pungă de pufuleți cu surprize care era 15.000 lei și poate pe un pahar de suc, la dozator.
Era o bucurie mare să ne luăm pufuleți cu surprize, pentru jucăriile random care îți puteau pica. Pe atunci nu aveam acces la atâtea jucării, mai ales ieftine.
Îmi amintesc că cea mai interesantă și complexă jucărie mi-a picat la o pungă mare de pufuleți, era dublă față de cea normală. Îmi picase un elicopter care avea o sfoară la elice, învârteai elicea ca să strângi sfoara, după care trăgeai tare și jucăria se lansa (sau decola). L-am pierdut într-un copac.
Poate că erau niște jucării de slabă calitate, dar pentru acele vremuri, nu ne păsa. Momentul de surpriză făcea tot.
Uram totuși momentul când îmi pica o jucărie de fată sau o păpușă.
Nu am mers niciodată pe surprize, preferam pufuleți sau preferatul meu de atunci și acum Loto clasic, cu diferența la 3-5 pungi puteai sa iei o mașinuță ;))
Snaks-urile acelea cu diferite gusturi branză, alune etc, cred că Loto se chemau.
Cele cu caşcaval erau ce trebuie. Duhneau a prospețime.
Mi-a picat și mie acel elicopter când eram mic. Din păcate, odată când l-am lansat, s-a dus direct în fața verișorului meu și s-a rupt o elice. Tare rău mi-a părut. Cred că a fost cea mai cool jucărie care mi-a picat vreodată.