În partea de sud, acum mulți ani, asociațiile ca să atragă oameni, ofereau teren la câmp pentru bostană. Pentru cine nu știe, bostana este un loc unde se cultivă pepeni.
La Călărași, cam toată lumea de la sate, avea loc de bostană, inclusiv bunicii mei.
Locurile erau „în deal”, la marginea satului, pe câmp. O porțiune mare de teren, împărțită în loturi și lucrate de oameni.
Se puneau soiuri care mai de care. Pepeni cu coajă verde și miez galben, pepene cu coajă verde și miez portocaliu, pepene cu coajă verde și miez verzui, pepeni vărgați, pepeni galbeni, la fel si aici diverse combinații. Aveai de unde alege. Nu se creșteau 2-3 soiuri, cum se găsesc acum în comerț.
Se mai puneau și plăcintari, dovlecei sau castraveți, fiecare avea libertatea să își marcheze locul după bunul plac.
Personal, mi-au placut întotdeauna pepenii cu coaja verde, fără niciun model pe ei și cu miezul portocaliu sau galben. Nu i-am găsit prea des în comerț. Ce mai găseam unic la acești pepeni, semințele mari, cu desene pe ele.
Iar nimic nu se compară cu un pepene rece, scos din puț, dar mna, acum îl scot din frigider.
Eu nu am amintiri de genul, dar cred că o să pun printre pomi in fiecare an pepeni 🙂
Sper sa se facă, că noua tare ne plac 🙂
Maine merg spre Calarasi la mama-soacra. Sa vedem daca sau facut pepenii…
Nu cred ca mai are nimeni bostană, majoritatea le-au abandonat…
[…] e final de sezon pentru pepenii românești și mulți au spart deja bostana, puteți găsi pepeni și la prețul de 20-30 de bani pe kilogram. Asta dacă producătorul chiar […]
[…] mei erau pepenii cu coaja verde și miez galben, care aveau niște semințe colorate sau și cu miez portocaliu. Dintre cei galbeni, îmi plăceau cei aromați și zemoși. Erau niște soiuri pe care nu le-am […]